ucdr info

Preocupare obsesivă după informație

Oamenii s-au cumințit și stau acasă.
Străzile orașelor sunt pustii.
Chiar și cabinetele medicale sunt pustii.
La camera de gardă vin neasteptat de puțini bolnavi.
Anxietatea generala e mare.
Fiecare om, conectat la internet, și-a pus probabil întrebarea: oare eu mă voi îmbolnăvii? Voi muri? Sau îmi va muri cineva drag?
Aceste întrebari sunt normale ținând cont de bombardamentul mediatic la care suntem supuși, e ca picatura chinezeasca ce cade pe stinca, anunțându-ne zilnic numărul morților care crește constant în Europa.
S-a creat așa o stare de spirit că unii chiar cred că e sfirșitul lumii.
Această anxietate generală este expresia războiului mediatic la care suntem supuși. E un război al nervilor în lumea teroarei.
E ca și cum ai fi băgat fiecare într-o încăpere întunecată în care știi că te paște o amenințare și în care se aud mii de voci. Știi că unele sunt adevarate, iar altele sunt false. Ti se cere să distingi care sunt vocile adevărate și să le urmăm sfatul, dar nu ai nici un indiciu de-a descifra între ele, decât propria ta judecată.


Unii au ajuns deja la capătul puterii, confuzi și lipsiți de orice reper care sa-i descurce în acest hațis de informații și vești contradictorii.
Asta am văzut în ultimele zile când am fost bombardat de prieteni cu tot felul de aticole, ca după ce le citesc, să le spun ce cred eu despre informația medicală respectivă.
Cele mai multe erau folclor medical, adică ” o frecție zdravănă la un picior de lemn.”
Totuși am avut o surpriza. Am văzut o preocupare obsesivă după informație. Oamenii stau pe internet zeci de ore și caută informații despre Covid 19. Și parcă nu se pot opri din căutare, pentru că nu au siguranța că au găsit informația care trebuia, informația adevarată care să-i facă să se oprească din cautare.
Aici avem un paradox. Internetul oferă tone de informație și totusi oamenii nu se simt satisfăcuți de ele, ci parca foamea dupa informații e mai acută.
Curiozitatea se poate satisface doar când ai ajuns la Adevăr. Acolo se oprește căutarea. Falsul doar îți acutizează câutarea, dar nu te satisface niciodată.


Peste toate a mai apărut un fenomen. De câteva săptămâni asistăm la o adevarată invazie a prototipului uman pe care il putem numi “guru”
El vine și face afirmații cu o convingere inbatabilă, inmoaie inima oamenilor și multi creduli îl urmează fară să clipească, deși majoritatea spuselor lui nu pot fi probate. El pare un fel de profet al zilelor noastre ale cărui afirmații generează îngrijoreare
Parcă toți au decis să iese din “grotele” lor dintr-o dată în spațiul public.
Unii, profetic, ne amenință cu sfârșitul năpraznic, alți ne spun despre o nouă ordine mondială, alții cred în mod naiv că oamenii au reușit deja să fabrice un virus în laboaratoar și îl folosesc ca armă biologica etc. Oameni buni actualmente omul poate manipula un virus existent, dar suntem extrem de departe de a produce un virus nou, după dorință, din chimicalele sale.
Toate acestea prind la public pentru ca au ceva “urme fine” (expresie medicala) de adevăr în ele.

Dar ce dacă vine sfârșitul? Ce dacă se instalează o noua ordine mondială? Ce dacă cineva se joacă cu viruși lui Dumnezeu? Ce dacă?
Sfârșitul e doar pentu cei care nu au Adevăr, pentru cei carora totul le este relativ. Pentru cei care nu au nici un reper în întuneric. Pentru cei care cred că oamenii, sunt stăpinii realitații scapate de sub control în care trăim astazi.
Dar pentru cei care știu că Adevarul e o Persoană, pentru ei orice sfârșit e doar sfârșitul unui episod din povestea care va continua. Pentru ei Apocalipsa se închie cu Nunta Mielului, in Ierusalimul Ceresc, nu cu dezintegrarea noastră în “praf cosmic”
Aici se vede diferența și ea este mare!


Așa că oameni buni, sunt motive de bucurie, indiferent ce urmează. Pentru cel ce crede în viața și știe că ea nu se termina aici, bucuriile sunt permanente și reale indiferent care este noul episod.
Bucuriile mele sunt date de: soarele ultimelor zile, de florile de alun, de piersic, de corn, de cătină, de păpădie, binețea soției, zimbetul copiilor, de părinți, de copii, de prieteni, de iertarea prin cruce, de rasaritul de soare si de apusul de soare, de gânguritul primului meu nepot și progresele pe care le face spre primii pași, sănătatea mea si a familiei în mijlocul multor bolnavi, siguranța și confortul familiei, care e mai întreagă și mai vie ca oricând în aceste zile și peste toate siguranța că Dumnezeu nu pierde niciodata lucrurile din control, ci știe bine ce face și face foarte bine, chiar și atunci când totul pare că se clatină.
Și tu ai bucurii și binecuvintari, caută-le si numără-le să vezi ce multe sunt!

dr.David Ille